Vocalize

Autor: lusi, (01/09/2010 - 21:25)

Polenul zilelor, acele,
În gene-l port ca pe un scut de lemn
Să mă păzească, pururea, de rele,
Să-mi amintească veşnic ce insemn
Erai pe bordul unicei nacele,
Când pentru mine tu erai îndemn
Să fur lumina dintre stele,
Să călăresc prin nori, pe cai, şi semn
Să fac la zâne şi la iele,
când candela umpleam cu untdelemn,
Că focul nu e pentru ele,
Că-i pentru tine, magicul consemn.
S-au prăpădit zilele-acele
Când pentru mine tu erai îndemn,
S-a stins lumina dintre stele,
Sunt un soldat de plumb, cu cal de lemn!

Comentarii (2)

A scris florinlupan la 02/09/2010 - 22:39:47

S-au prăpădit zilele-acele
Când pentru mine tu erai îndemn,
S-a stins lumina dintre stele,
Sunt un soldat de plumb, cu cal de lemn!

toate începuturile pășesc spre final...

A scris lusi la 04/09/2010 - 09:14:15

De la naştere murim câte o zi din viaţa noastră!
Mulţumesc pentru cuvinte1

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!