Din ochi, petale albe

Autor: lusi, (02/09/2010 - 07:54)

În ultim zbor, din ochi, petale albe
Se-nalţă-n soarele cu buzunare rupte,
Să se înşire-n ultimele salbe,
Spre pragul iernii, renunţând, duios, să lupte.

Pomi cu gutui, se-apleacă, bătrâneşte,
Dorind, povara fructului, s-o pască bruma,
Cîte-un salcâm, năuc, din flori zâmbeşte,
Sfidând cu nonşalanţă toamna şi cutuma.

Cerul albastru-şi coase tivuri negre
De rândunele, raţe, gâşte şi cocoare
Ce se aşază, soldăţeşte, în integre
Formaţii lungi de marş, spre alt tărâm cu soare.

Doar miezul zilei, uneori, mai minte,
Cu raze însorite, şovăind în struguri,
Că vară , încă, e dar frunze pe morminte
Se-aşează strat, să fie-n primăvară ruguri.

Nici chiar să mori nu-ţi vine, de splendoare,
Şi urşii mai adastă, încă, la bârloage
Să tragă poarta, şi mireasma doare
Când se strecoară-n aer, cu miros de doage.

Poate de mâine frigul o să vină,
Dar astăzi ne zâmbeşte, încă, vara-n rouă,
Să ne iertăm şi-n pragul iernii, fără vină,
Curaţi să fim, de aur, pui ieşiţi din ouă.
02 sept. 2010

• 4 commentarii
• Tema: Poezii de Dragoste