Erau la fel(ganduri)

Autor: IngerDecupat, (04/09/2010 - 16:22)

Deja toamna ma stapanea suierandu-mi prin vene, venele strabatute acum de o viata imbatata de patimi, care nu se mai putea tine pe picioare.O simteam cum trece dezechilibrata tinandu-se de carne aproape smulgand-o si oprindu-se in capul pieptului parca vrand sa ma sufoce. Dar lumea era aceeasi si totusi aceasta toamna atat de dorita, ma obliga sa o vad altfel: sa vad o lume uda din cap pana-n picioare. Ma simteam stransa in pumnul toamnei si incercam in fiecare minut sa-i clintesc degetele vestede.Si prin aceste gratii vedeam turma mascata ca pentru bal.Cateva oi veneau sa ma ajute, cu lana imbibata in aceeasi ploaie care-mi racea carnea.
Dupa ce-si dadeau mastile jos vedeam chipuri batatorite de picioare grele.Erau si ei la fel.

Comentarii (4)

A scris lupusvetlana09 la 04/09/2010 - 21:13:20

am citit de cîteva ori
nespus de frumos

A scris gabinitu la 06/09/2010 - 18:15:28

toamna...

A scris diem la 08/09/2010 - 09:40:04

O proză intr-o imagine creată cu multă sensibilitate şi maiestrie.

A scris partidliterar la 08/09/2010 - 17:59:13

Acest site este pe specialitatea de poezie, nu de proză. Nu pot înţelege cum Administratorul poate accepta aşa ceva. Dacă tot acceptă să schimbe numele site-ului.
Înainte de-a mă critica tu pe mine, dar îţi dau un sfat uită-te la tine în "ograda" ta literară de astfel de opere.

O seară bună!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!