Carpaţii gem

Autor: Anatolie, (25/09/2010 - 08:21)

Carpaţii gem, Alpii măreţi,
de printre nori, albi şi semeţi,
privesc la fraţii mai josuţi,
de două ori, dar mai drăguţi,
mult mai întinşi şi înverziţi,
de lume adoraţi şi proslăviţi,
cu mare patos, parcă-ar fi
chiar Everst din Himalaya
sau Kangchenjunga, India.
O, Doamne Sfinte, dacă-ar şti
cât de frumoşi sunt Făgăraşii
cu Vârful Moldoveanu,
în jur ceilalţi precum nuntaşii
şi Vânătoarea lui Buteanu,
uniţi în hora noastră mare
fac Europa fermecătoare.
Frumoşi şi verzi sunt Alpii,
o, Doamne, dar Carpaţii!
Carpaţii gem, se vânzolesc,
Alpii zişi Albi, de sus privesc,
nu ştiu, poate-i compătimesc
sau poate vor să se-nfrăţească,
să facă-un lanţ precum Anzii,
prin care Europa să slăvească,
s-o preamărească camarazii,
că este-a lor, a tuturor:
franţuzilor,… românilor.

23 septembrie 2010

• 2 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură