Dor nestins

Autor: Alexander_S, (02/10/2010 - 12:06)

Ca o beznă plină-n umbre,
Nopatea cade peste lume.
Nopatea, doica omenirei,
Din al cărui sân se storc
Somnul dulce, pacea lină...
De la sânul ei mă-ntorc,
Te visez în întuneric
Și te chem, te strig pe nume.
Al tău nume!... rugăciunea
Cea mai dulce pentru mine,
Ce-o șoptesc în faptul zilei,
Peste zi și într-amurg,
Ce-o spun stelelor, din ochii
Căror raze triste curg...
Nu știu altă rugăciune,-
De cât te iubesc pe tine!
Ah, va trece și-astă noapte
Lungă, neagră, neferice,-
Cum vor trece încă multe
Cu-a lor groaze și fiori,
Și când s-or ivi de-odată
Pe cer harnicele zori
Cu-a lor mături lungi de raze, -
Plin de dor atunci voi zice:
“Zori de ziuă se revarsă
Și eu ochii n-am închis...
Nu mai pot, căci ei tot varsă
Șuvoaie de dor nestins!”

• 0 commentarii
• Tema: Poezii de Dor