Sărbătoarea Luminaţiei...

Autor: hellotoall, (11/10/2010 - 10:55)

Ea vă pîndeşte după un colţ;
Vă pune beţe des în roţi;
În tremur viaţa voastr-o ţine -
Pentru c-aşa se cuvine.
Îmbracă şi masca pedepsei,
Că aşa soarta îi este...
Avînd soartă - poate totate,
Calmînd dorinţele păstrate.
O invidiaţi adesea,
Ziceţi că 'ncrucă des adrese,
Doar pentru că nu vă cuvine,
Căci faptele-i vă sunt stăpîne.
Vă jeluiţi că este rea,
Caniculă-i şi vreme grea,
O vedeţi ca pe-un sfîrşit,
Dar tot vei ajunge mîntuit.

Că Moartea azi vă e stăpînă!
Îi sunteţi doar nişte oi în stînă!
Puterea-I e necontrolată?
Deci - cum poate fi vinovată?!
Noi toţi suntem cu Dînsa chit;
Începutu-i neştiut...
Poate a fost al Ei sărut?
Şi tot în patul Ii ajungem
Cînd Ea viaţa din noi suge!
Viaţa ne curge spre moarte,
De sărbătoare toţi au parte!
Ea-i doar o grabă pentru toţi,
Suntem a Ei iubiţii soţi,
Aşa că hai să dăm din roţi
Spre fericirea de-a fi morţi!..

• 4 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură