O cană umilită
Autor: aurora_vaslui, (16/10/2010 - 06:01)
Sunt o cană necăjită,
Mai mereu sunt folosită,
Şi lăsată-abandonată...
De nimeni nu sunt spălată!
Am doar firmituri uscate
De la cornuleţ cu lapte.
Mai lăsa şi linguriţa,
Şi mi-a ciobit şi guriţa!
Azi, puştanul mofturos,
M-a şi aruncat la coş!
Cât de rău m-a umilit...
A uitat cât l-am servit?!
Şi-a uitat când el spunea:
-Asta e căniţa mea!
Mamă să nu uiţi vreodată,
Numai cu ea voi bea apă!
Dar acum hâdă, ciobită,
Se vede că-i sunt urâtă.
Dacă atent mă-ngrijea,
Şi acum mă folosea.
Aurora Luchian Vaslui
- 7 commentarii
- Tema: Poezii pentru Copii
