Căutând ideal

Autor: Negrutzu, (30/10/2010 - 12:46)

Am plâns nebunește căutând ideal,
Am rupt coarda lirei căutând ireal;
Am dat de pământ c-o floare de aur,
Punând spre plutire cununi de lauri...
Rouă argintie căzu și suspină,
Și-n ea am vazut o fantomă divină, -
E Faun , în hohot râzând pe-un buștea,
Cu coarne, copite și ochi de caștan;
A râs cu ardoar și c-o nepăsare:
"Ah, cât de ridicol suspinul îmi pare..."

Am plâns nebunește căutând ideal,
Am rupt coarda lirei căutând ireal,
"Oh, unde ești tu, a mea fericire!?..."
O floare în sânge căzu-n veșnicie...
Un foșnet de iarba și frunze uscate,
Încet un pitic se arată în noapte
Bătând cu lanterna spre mine ușor,
Lumina-i senbină c-un trist vântișor:
"Ah, cât de ridicol suspinul îmi pare..."
Întoarce lumina si-o ia tot la vale.

Am plâns nebunește căutând ideal,
Am rupt coarda lirei căutând ireal,
O rază se joacă c-un pin adormit,-
Și iată-l pe soare - frumos, aurit...
Gigantul fălos, un veșnic pribeag
Estul roșea, trezea toți cu drag,
Și când mă zărea încet îmi zâmbea,
Mă lasă cuprins de el și-mi zicea:
“Nu vreau să fii trist! Să fii mai puternic;
Ce-a fost - a trecut, nimic nu e veșnic!...
Ce-a fost nu va fi! A lumii tristețea
Din veșnică ceață schimbo-n blândețe..."

Am plâns nebunește căutând ideal,
Acum stau și râd – el nu e real…

• 0 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură