Ultima trecere

Avatar of IngerDecupatde IngerDecupat în Poezii pentru Copii 0 comentarii

M-am chinuit sa patrund in zidurile vanate de lumina lunii, l-as fi dorit mai ascuns ca sa nu ma vada nimeni cand intru.Dar trecatorii curgeau alene,calcau in noroaie sangerande, in zapada inspumata ca pentru sarbatoare, in ceea ce mai ramasese din oras.Si eu inganam naiv un cantec din ani pe care nu-i apucasem,pentru ca zburasera ca aburul cafelei de dimineata, pe care o lasasem neterminata la masa de scris.Si ca un facut, scrumiera se umpluse cu 17 chistoace fara sa-mi dau seama.Imobilul cu patru etaje, nemiscat in albul iernii,mi se parea atat de linistit, un soi de liniste care te face sa-ti pui intrebari...hmm...ca-n pantecul unui zeu. Ajunsesem sa ma intreb unde sunt.Dar aveam o sentinta pe care mi-o dadusem singura,razand in hohote pe strada.Cu pielea vanata de frig si mainile indesate adanc in buzunare, cautam maruntis pentru sutele de maini intinse,chiar atunci mi-am amintit de tine si de mana ta care cersea mai mult decat monede obisnuite.Tu voiai monede din propria mea carne.Am inceput sa rad starnind curiozitatea celor care se impiedicau in albul dintilor mei pe trecerea de pietoni,cand semaforul era plin de sange.Cand s-a facut verde, eu eram deja departe.Atunci mi-am amintit de tine si am ras cu toata puterea,fiecare vena isi arata dintii pe sub piele, pupilele se marisera amenintator, ca niste baloane cu heliu ce ma inaltau spre extaz.Ahh imobilul pe care il analizam cu un ochi de critic orb, vedeam mainile tinand caramizi,muncitorii injurand,un pahar de bere alunecand pe gatul insetat si in cele din urma...zidurile in toata frumusetea lor semiobscura, sub lumina unei luni bolnave.Am intrat in sanctuarul acela cu zambetul fluturandu-mi pe buzele rosii.Paseam instinctiv pe fiecare scara pentru ca era intuneric iar bricheta era moarta si-ngropata in buzunarul care tanjea dupa maruntis.Liniste, liniste, inca un pas, inca unul si...un mieunat metalic.Era pisica ta iar eu o calcasem pe coada.Si aici nu s-a terminat sentinta.Usa ta zgariata, mieunatul care nu mai inceta, ghiarele ei care ma implorau sa spun ce caut acolo...nuuu.Apas pe clanta si cotrobai prin intuneric.Stiu ca nu ai platit lumina asa ca e in van.Dorinta mea de a te vedea intins pe divanul rosu si vechi se aprinde cu batul de chibrit,ultimul meu bat de chibrit.Trupul livid, ca o panza goala, mainile de pe piept si parfumul ma obliga sa ma reintorc in capela.Eram in trecere.Ultima trecere.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!