Basm selenar

Autor: kittymay, (19/01/2011 - 16:43)

Luna, oglinda nopții sfântă
În rece cântec de pian,
Ca o pasăre rănită,
Prăbușește-n ocean.

Cu sinistra sa văpaie
Întoarce ochii spre nisip,
Vede-un înger `n-albe straie,
Cu lumină în aripi.

Blând zămbește.
Chipu-n valuri a fost prins.
Să fi fost oare un vis?
Spre oraș privirea-și crește.

Mii scântei el are-aprinse,
Par furate de la cer,
Ea suflă, și-n joacă stinse
Inutile lumânări.

Apoi pluti încet spre geamuri,
Desenând de ger dragoni,
Brațe monstruoase- ramuri
Sperie copii în somn.

Cântă ea șoapte duioase
La ochi mici făclii împarte
De la stelele rămase
Să adoarmă mai departe.

Timpul trece.
Obosită, luna ochiul își închide
Argintiu, dulce, și rece...
Răsăritul viață prinde.

• 0 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură