Manechine

Autor: Tavi, (30/01/2011 - 08:16)

E iarăşi ger patrunzător afară,
Lipeşte nări, iar feţe par de ceară.
Într-un cotlon, în scara unui bloc,
Un cerşetor stă zgribulit, biet nenoroc.

Îşi trage mâinile-ngheţate,
Sub haina rece, roasă, ponosită,
Ce-acoperă un trup slăbit,
O viată –n nepăsare părăsită.

Pe stradă este mai uimit şi vede-o lume nouă,
Ce de niciunde brusc a apărut.
Sunt manechine ce parcă s-au ivit din rouă,
Cu haine moi, cu falduri şi ochi ce-au dispărut.

De parcă nu există pentru ei,
Îl ocolesc ca pe o baltă veche, de noroi,
Îşi plimbă faldurile reci şi ochii goi,
De neatins ca ochii unor zei.

Ei nu ştiu bieţii că la el e Legea firii.
Că sub o haină ponosită nu se ştie,
Ascunde însuşi secretul fericirii,
O inimă ce bate si e vie.

• 2 commentarii
• Tema: Poezii pentru Copii