Stau în genunchi

Autor: Witalik, (20/02/2011 - 22:44)

Stau în genunchi, privesc persoanele divine,
Eu mă închin în fața bunătății lor.
Sărut piciorele-obosite
Sărut și mîinile ce mîngîie cu dor.

Privesc în ochii plini de dragoste și suferință,
Și-n părul lor cărunt de griji și de nevoi.
Eu înțeleg, ființe mai supreme nu sunt
Decât mămicile ce-au îngrijit de-al său odor.

Mă-nchin în fața mamei mele,
Mă-nchin în fața mamelor ce-așteaptă-n hol.
Așteaptă ca ca să vină a sa fiică,
Așteaptă ca să vină al său fecior.

Ființă dragă, veșnică, frumoasă
Cu dragoste-nzestrată de la Dumnezeu.
Ea uită absolut de toate
Când stă cu copilașul său.

Eu îți doresc tot cei mai bun în lume
Și lacrimile ce curg pe-al tău obraz,
Să fie plini de fericire
Atunci când îți cuprinzi al tău urmaș.

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!