În aşteptare

Autor: BORIS67, (25/02/2011 - 10:38)

Surate vrăbii ciripesc la geam
Cu glasul trist şi înecat de vânt,
Privesc cu jind spre clătinatul ram
Al teiului curbat pân’ la pământ.

Posibil că visează ramuri verzi,
Smaraldul frunzelor, şoptind suav
În primăvară, când uşor te pierzi,
Printre alei, călcând cu pasul grav.

Acum e iarnă, vântul îngheţat,
Alungă în cotloane tot ce-i viu…
Cu ură şuieră, neîncetat –
De parcă de stăpân ar vrea să-l ştiu.

Grădinile-s pustii, cu pete vagi
De nea murdară, pe-arături zăcând…
Mi-e dor de soare, de miresme dragi
Şi streaşina aş vrea s-o văd plângând.

Pe strada cenuşie văd dansând
Hârtii, gunoaie şi beţivi soioşi…
O plictiseală tristă port în gând
Căci anii mei devin tot mai hidoşi.

În lumea ameţită de minciuni
Şi de păcate roasă pân’ la os –
Speranţe nu-s, nu se petrec minuni –
Şi–n suflet nu mai am nimic frumos.

M-au deşertat de vise anii sluţi,
Ce mi-au trecut haotic, neînfrânat…
Mă simt la fel cu aceşti beţivi hirsuţi –
Doar că eu sunt de deznădejde beat.

Hai, primăvară, încearcă să reînvii
Şi ţarină şi cer şi suflet stins…
Vreau să văd oameni veseli, oameni vii
Şi-un soare strălucind tot mai aprins.

Şi vrăbiile, vesel ciripind,
Pe ramuri verzi să-şi salte pasul mic…
Pe boltă, soarele să-l văd râzând
Şi sufletu-mi să-l simt copil voinic.


Comentarii (4)

A scris Phoinix la 25/02/2011 - 16:21:41

Foarte frumos ati redat,Extraordinar

A scris BORIS67 la 25/02/2011 - 17:02:45

Mulţumesc, Phoinix.

A scris Tavi la 26/02/2011 - 09:50:34

În lumea ameţită de minciuni
Şi de păcate roasă pân’ la os –
Speranţe nu-s, nu se petrec minuni –
Şi–n suflet nu mai am nimic frumos.

Nu-i adevarat ! Ai multe lucruri frumoase ..le vad aici .

A scris BORIS67 la 26/02/2011 - 11:37:29

Mulţumesc, Tavi!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!