POEZIE

Autor: Mephistopholes, (09/03/2011 - 09:25)

Colind prin zarea argintie
Ating încet, viţa de vie
Aud cum şipotul răsună
În valea Codrilor, străbună,
Frumos, frumos se-aude totu-n vers
Îns-al medaliei revers,
Ne pune-n gardă tot mai tare
Ba chiar aş spune-n alertare,
Ne pierdem dragilor, pierim
S-a dus de rîpă ce-i sublim
Îngrozitor, şi straşnic se priveşte
Cînd turma calea-şi ocoleşte,
Ne pierdem în iluzii tari
Nu ne mai dăm în ferentari
S-a pustiit, şi golul a rămas
Nu mai luptăm, suntem în ultimul popas
Nu-i dreaptă linia, e curbă
Nici sufletul, nici inima salubră
Şi de-o ascult, rămîne zguduită
Căci în păcate-i priponită
Bătută-n cuie zi de zi
Şi doar, pentru a nu pieri
Mai rău ca sclavul din epoci
Te faci, trăind printre escroci
Nu-i milă, doar compasiune
Nu-i viaţă, doar o misiune
Spuneţi-mi cine e de vină?
Ca Lumea, aparenţa ei Divină
În arşiţă, ca frunza de măslină
S-a transformat într-o ruină.

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!