Amintiri

Avatar of anushka_821de anushka_821 în Poezii de Dor 2 comentarii

O frunză tremură la geam
Stărnită de-adierea caldă
A vîntului care hoinar,
Nu încetează să mai bată,
Cu el odată gîndul meu
Străbate vremile trecute
Și astfel evadez mereu
În amintirile-mi pierdute.

Privesc afară cum pe ram
Dansează frunza jucăușă
Și-mi amintesc cum noi eram
Conduși de-aceeasi călăuză.
Dar iată vîntul s-a oprit,
Din ram cea frunză se desprinde,
Uitasem chiar că mai exist,
Dar iarăși gîndul mă cuprinde.

Și frunza lunecă în jos,
Vibrînd în aerul tomnatec, –
Și-n ritmul ei armonios
Stîrnește-al inimii jăratec.
Iar tu-mi apari din nou în gînd,
Stîrnindu-mi liniștea din suflet
Și glasul tău ca un ecou
Nu mă mai lasă ca să cuget....

Tu îmi apari din nou în gînd
Și iarăși frunze se desprind...



2 Comentarii

  • Avatar of bodleu1952de bodleu1952

    Și glasul tău ca un ecou
    Nu mă mai lasă ca să cuget....

    ... Cred că e una din puținile bogății care nu se pierd... amintirile, ecourile trecutului.


  • Avatar of anushka_821de anushka_821

    aveti perfecta dreptate ...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!