E-o linişte de moarte, în Ardeal
Românii sunt strãini la ei în ţarã,
Iar tot ce-au moştenit ca ideal
Stã atârnat în funia maghiarã.
Ai noştri semeni, astãzi expulzaţi
Din leagãnul prunciei transilvane
Privesc pe rând, cãtre surori sau fraţi
Şi-n tainã, glãsuiesc printre icoane.
Cum cartea de istorie, se schimbã,
Culorile, din steagul tricolor,
Cum învãţãm româna-n altã limbã
Sarcrificând popor, pentru popor.
Se vinde trupul Ţãrii Româneşti
Iar banu-i senator în parlament,
Românii stau în poartã, la poveşti
Şi nimeni nu rãmâne repetent.
Pun sãnãtatea noastrã pe araci,
Şi zilele rãmase, într-o cruce,
Iar sãrãcia ni-i pãstratã-n saci
Ca tot norodul ţãrii, sã apuce.
De prin biserici, îngerii-au plecat,
Şi preoţii se-mpuşcã prin altare,
Se-nghesuie românii, la pãcat,
Iar clopotul reîntregirii, moare
Românii sunt strãini la ei în ţarã,
Iar tot ce-au moştenit ca ideal
Stã atârnat în funia maghiarã,
E-o linişte de moarte, în Ardeal!
Dimitrie-Sorin Panã
(Titu-mart.2011)
Linişte de moarte, în Ardeal
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!
2 Comentarii
înfiorător..
..o realizare atît de meditativă..
povesti!!!!!!!!!!!!!!!!!