Univers

Autor: Hawk, (20/04/2011 - 17:06)

La început a gîndit sfîrşitul
Că plînge nu doar infinitul,
Că renasc florile din haos
La început era repaos.

La sfîrşit a şoptit moartea
Că drumul îl robeşte cartea,
Că lacrima plînge în izvoare
La sfîrşit era reîncarnare.

La început nu era dreptate
Nici măcar un pic de libertate,
Şi tot ce ploua pe acest pămînt,
Nu era decît un sfîrşit sfînt.

La sfîrşit a fost onoare,
Că era o lună albă în soare,
Şi tot ce plînge în abis,
E o uimire de fericire-n vis.

Comentarii (1)

A scris Harpagon la 09/05/2011 - 12:20:31

onoare !!!!!!!!!!!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!