O ZI, IN MIEZ DE PRIMAVARA



Ajuns-am împreună
La umbra unui pom
Prin iarba înaltă înotând
Ce se tot culcă, sub paşii noştri
Şi-apoi degrabă se ridică
Să vadă parcă, într-un fel,
Dacă altă surată iarbă
Rămâne întinsă ca într-un somn
Sub greutatea paşilor de om.
Şi din răcoarea unde ne-am oprit
Am stat şi-am tot privit:
La dâra rămasă
Prin iarba deasă
În această zi, de noi aleasă
Departe de orice casă,
Având deasupra noastră
Ca un giulgiu
Frumoasa boltă cerească,
Albastră şi senină
Iar noi cufundaţi într-o linişte deplină.
E, într-adevăr o încântare!
Şi-a noastre priviri se întretaie,
Se întâlnesc şi îşi vorbesc,
Fără cuvinte
Prinzând din când în când şi-un colţ de zare,
Fiecare
Aici unde-am ajuns:
Pe creasta dealului cea mare
În miez de primăvară.

12 04 - 30 04 2011











0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!