Prietenii "cei buni"


Cand vreau sa fac ceva frumos
Stau putin si ganduri cos,
Adun putin cate putin
La fel ca strugurii la vin
Si storc ce iese,frumusel
Si fac o fapta ca un miel:
Blanda buna si iubita
Si de prieteni indragita,
Fapta mea recunoscuta
E de toti foarte placuta.

Uneori mai stau si-mi zic
"Oare de ea eu is vrednic?"
Si tristetea ma inunda
Ca un vant de toamna lunga
Si ma face sa jelesc,
De mine sa ma-ndoiesc...
Iar acuma stau si vad
Ca de mine prietenii rad,
Si ma-ntreb:"Oare gresesc,
Ca pe toti ii indragesc?"

Sunt singur acum si plang
Cu prietenii in gand
Si mi-e jele de ce realizez
Ca-ntre ei eu nu-s un miez...
Sunt un "prieten" la nevoie
Si un nimeni is in rest,
Si doar ei mie-mi dau voie
Sa-i ajut si sa-i iubesc.

Ca pe prieteni,nu familie,
Ei toti in suflet ma au
Si nu ma ajuta-n graba
Cand eu de necaz tot dau.
Vreau sa-i fac sa realizeze
Ca is unu foarte bun,
Si de-as disparea-n faleze
N-as mai putea sa le spun:
Glume,bancuri si povesti
Si-amintiri mai batranesti.

Ei atunci si-ar da si seama
Si-ar vedea ca nu mai sunt,
Si ar plange dand iama
La mine la poarta-n card.
Ei m-ar cauta de zor
Nestiind ca am plecat
Si ar plange in pridvor
Dupa prietenul "stricat".

Poate-asa ei si-ar da seama
Cat eu sunt de important
Si m-ar vrea din nou in prejma
Sa ma aprecieze-n-dat,
Dar eu nu voi fi cu ei
Caci voi fi plecat de mult,
Dar in minte mea de tei
Ii voi tine in gand cult.

Iar acum dac-ai citit
Sper sa vezi ce am voit
Sa transmit prin aste versuri
Ale prietenilor mersuri,
Si am spus ce am pe suflet
Cand poezia am scris,
Si sper sa nu fi omis
De notat si in carnet.
In aceasta mica istorisire
Mi-am descris cativa din prieteni
Sper sa nu-mi fii,spre umire,
Unul din acei "prieteni".



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!