Sînt în primăvară...


Lumina se 'neacă în văzduhul din nori,
Un soare plin netezeşte tăcerea,
Primăvara se topeşte în flori,
Gătind proaspăta miere.

Lumini pe grătarul planetei Pămînt,
Vînturi pe noua-i blană,
Amintirile zilelor reci ni le tund
Vorbindu-ne prin telegramă.

Zile pierdute în nopţi de lemn
Ard, păzind fericirea...
O cauză poate - de cuvinte mă tem...
Decid - îi voi păstra măhălia.

Voi rămîne pierdut în acest pămînt,
Cu capul stins în izvoare.
N-am ce lăsa, sunt doar un Sînt,
Cu ginduri în felinare.

În primăvara Terrei caut vopsea,
Părăsit de lumea din mine,
Trăiesc şi simt, mănînc şi beau,
Străin fiind cu străinii...



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!