Mie-mi par viaţă şi altora le par vise

Autor: Dyana-, (05/05/2011 - 20:27)

Bleagă minte omenească,
Păcate,abureli să pască,
Misteru' vieţii sau cuvântul 'cruce'' de-o dumnezeiască 'nţelepciune
Dă dovadă de iubire,spune:
'Înalţă-ţi sufletul cu duhul'
Dar omu' ce?culege stuful.
'Iar îndrugi copilă,preotisme?'
Viaţa-i un dar nespus,mătuşă,
Sufletul trebuie hrănit,nu doar în guşă;
'Aaabureli,vezi-ţi de trebi





Nu-mi cunosc vecinii...
De ce să-i cunosc?
Bune toate,bună ziua,toată ziua,
Le ceri o sfeclă,joacă 'piua'



Probabil aberez de la căldură,
Hmm,deschid larg geamul
Şi-mi flutură pletele pe umeri
O înmireasmată adiere îndrăzneaţă,
Miros de castani umezi,trufaş mă răsfaţă.



Adorm cu gândul la deşertăciunea trupului,
Adorm dispreţuindu-mi blând vecinii.
Poveştile-mi cumpără somnul cu nişte fise,
Şi mie-mi par viaţă,şi altora le par vise...

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!