Iluzii...



Păşesc pe cărare
Prin frunzele ude
Şi gîndul îmi zboară
Nici nu mai ştiu unde,
Prin văi, peste dealuri,
Pe-ntinse coline,
La ceruri cu stele
Şi iarăşi la tine.

Păşesc în tăcere
Prin frunzele moarte
Şi lumea îmi pare
Lipsită de farmec,
O creangă sub talpă
Trosneşte cuminte
Şi iarăşi trecutu-mi,
Re’nvie în minte.

Păşesc încrezută
Şi parcă din ceaţă
Mi-apare făptura ta
Plină de viaţă,
Dar iarăşi dispare
În neagra fîşie,
Se pierde în ceaţă
Şi nu mai revine.



3 Comentarii

  • Avatar of bodleu1952de bodleu1952

    ... Câte poate face cu noi SPERANŢA!!!
    Baftă!


  • Avatar of vasileprocopciucde vasileprocopciuc

    "Păşesc pe cărare
    prin frunzele ude
    şi gândul îmi zboară
    nici nu mai ştiu unde"-se poate de-o scris până la sfârşit, dar, mă îngrijorează, nu atât versul (care după mine este frumos şi ritmic, bine aranjat), ci, starea sufletească a celui ce scrie, care cu regret, celor ce citesc, nu le dă speranţă. Eu am dorit-o aceasta!!!


  • Avatar of anushka_821de anushka_821

    Va multumesc pentru aprecieri ...

    ... era o stare sufleteasca de moment, nu puteam sa transmit decit ceea ce simteam...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!