VERDELE ŞI FREAMĂTUL VIEŢII



Atâta verde inundă totul
De jur împrejur
Fără a se vedea al său contur
Pare o mare
În mijlocul căreia sunt prins
Pe-o imaginară insulă
Ca un rătăcit explorator
Şi-ntr-un fel constrâns
S-o mătur cu a mea privire
În timp ce aud, ca într-o tainică surdină
Foşnetul frunzelor
Stârnit de un vânt nevăzut
Şi însoţit de zgomote, ţipete, cântece ale păsărilor
Şi a altor vietăţi,
Văzute , cunoscute sau… nevăzute şi necunoscute
În acest freamăt al vieţii renăscute,
Ce peste tot vibrează
Iar eu, cu gândul în urmă mă întorc
Şi-mi parcurg a mea viaţă
Cu ale ei multe primăveri
Ce-au avut în ele de toate
Şi uneori, un ceva,
Venit de, undeva!
Dintr-un tărâm
Ce pare a fi:
Veşnic, nemuritor!

20 - 22 05 2011










0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!