Motanii si dragostea

Autor: Ghesser, (31/05/2011 - 00:31)

Trei motani ,coada-bagiag,niorlaiau cu dor pe gard,
Niorlaiau o serenada pentru mita din ograda,
Luna mai , luna de miere , de mult drag si multa jele,
Cine are mita-n casa stie muzica aleasa.

Iar motanii cei tarcati , peste cap emotionati,
Inainte de concert au mai prins lapte la piept,
Si acum cu burta plina rupeau gitul fara mila,
Ochi beliti,dintii tirsiti ,mitii nostri aiuriti.

Mita puhava si blinda , se plimba dulce pe linga,
Si facea dulci ochisori la motanii morti de dor,
Ba la unu se uita , ba pe altul i-l privea,
Iar eroii cei tarcati se simteau deja n-surati.

Gardul mic,motanii lati ,nu n-capeu ai nostri frati,
Cel roscat c-urechea rupta de guzgan n-crincena lupta,
Se simti un pic mai mare si-i lichi o bleanda tare,
La cel sur si maruntel,dar plin de naduh in el.

Paru sirma pe spinare , giarele scoase afara,
Se n-cepu invalmaseala ,urlete si zghihuiala,
Miauuu!!Pufff!!Pufff!! Niau!!Frrr!!Pufff!Niauu!!
Din colb mitii nu-s vedeau.

Iar la treilea din motani,cel mai treaz din cei trei Miau,
Se apropie de mita si-o purta dupa portita,
Caci asa e des in viata:
Doi se bat pin dimineata,iar al treilea mai istet duce mita la banchet.

• 4 commentarii
• Tema: Poezii Comice