Alexandru Genovarza


Desenele mult îmi plac,
Dulciurile le desfac,
Ochelarii îi ţin pe nas,
Şi alerg mereu la pas.

Îmi plac jucarii ne-bune
Copiii îmi spun pe nume,
Alexandru mă numesc
Şi toată ziua vorbesc.

La prânz nu vreau să adorm,
Stau în casă-n bustul gol,
Şi te-ntreb pe dumneata,
Care e soluţia?

Vreau în tabăra la ,,Mare''
Să călătorec cu vapoare,
Să mă duc cu un tramvai,
Direct pe la ,,1 mai''!

De-aş călători în lume,
Şi-aş vedea ceva anume,
Aş spune direct aşa:
,,- Nu e mama ca a mea!''

O iubesc şi o respect,
Chiar dacă o trag in piept,
Fraieră cum este ea,
Nu o dau la nimenea!

Pe ţigani îi preţuiesc
Şi ca ei vreau să trăiesc;
De aceea în casa mea,
Oriunde tu te-ai afla,

Hainele îmi stau aşa;
Le arunc în sus şi-n jos,
Lucrurile stau pe dos,
Cărţile sunt proiectile,
Caietele-s inutile;

Mă oprec acum şi spun,
S-a întâmplat ceva pe drum?
Cred că s-a întamplat ceva,
Că a venit mama mea
Şi a scos dintr-o poşeta
Mica noastră ,,şueta''.

Mi-a făcut ,,cadoul mare'',
Pentru ,,viaţa viitoare''!
Voi copii la fel ca mine,
Alexandru, ştii tu bine,
Că oriunde te-ai afla,
Mama este umbra ta!



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!