Labuta Cainele Acrobat

Autor: camborgia, (11/06/2011 - 16:10)

Cu ochii catifelaţi,
Cu dinţii puţin lăsaţi,
Cu urechi pufoase,moi,
Cu lăbuţa din'apoi,
Trist se roagă că ar vrea,
Să-l ia-nbraţe cineva.
Şi să-l scoată la plimbare,
Că lăbuţe nu mai are!
Un şofer năbădăios,
Nevricos,foarte nervos,
Cu maşina l-a lovit,
Viaţa i-a nenorocit!
A plâns mult şi-a suferit
Operaţii,pasamente
Şi alte medicamente;
Ruga doctorul de animale,
Ca să aibă îndurare;
Şanse la viaţă să-i dea,
Morţii ca să nu îl dea!
A făcut tot ce-a putut,
Dar şi banii i-au plăcut,
Dar mai presus de orice,
Rămân sentimentele.
Oamenii cu suflet mare,
Care i-au dat mâncare
Şi atunci când a ,,strigat'',
Sufletul i-au alinat!
Chiar dacă a fost lovit,
Pe viaţă nenorocit,
Tot pe oameni îi iubeşte,
Şi tot lor le dăruieşte,
Iertarea faptelor grele,
Şi le trimete bezele!
Le vorbeşte cu ochi blânzi,
Îi alină cu ochi uzi,
Le oferă bucurie,
Ca să fie armonie!
Cu blăniţa lui cea moale,
Bucură în continuare,
Pe copii şi trecători,
Şi pe voi dragi cititori!
De aceea să-i iubiţi,
Şi pe veci să-i preţuiţi!...

• 0 commentarii
• Tema: Poezii despre Animale