Înnecînd amarul

Autor: Mephistopholes, (16/06/2011 - 14:19)

Liniştit îl apuc
Încet îmi aduc
Paharul la gură
Ce-i jumate ură
Iar jumate venin
Şiu ce va rămîne, las să fie vin
Cu un scop sublim
parafrazat din divin
vă mărturisesc
vă spun că vă urăsc
Sunt mereu ascultat
cu deosebită portanţă
cuvintelor de rahat
Nu le mai dau importanţă
Căci, ce în lume-i mai bun
Decît să te prefaci nebun
Nu mai iubesc nimic
cum am iubit de mic
Sunt Asfixiat,
Şi înnecat în căcat
Trăiesc într-o lume
Să nu-i spun pe nume
Cu proşti de doi bani
Şi noi, fidelii lor fani
Ne punem pe roate,
doar dacă se poate
Nicidecum nu furăm,
Doar ne-acomodăm
De orgolii plini
blînzi şi drăgălaşi, ca nişte rechini
şiu ne ducem la vale
de murim de jale
Sau ne chinuim,
Pîn-avem părul sur
Şi apoi murim,
Înnăduşindu-ne toţi, cu un deget în cur.

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!