Doamne Sfinte, iarăşi vară


Frunză verde lăcrimioară,
Doamne Sfinte, a câta oară
pornim pasul, dar stopaţi
ţopăim îngenunchiaţi.
Unii pleacă, alţii vin,
bietul om mereu în chin,
umilit din moşi-strămoşi
care-au fost mai norocoşi
având munţi mărgăritare,
codri, ieşire la mare,
crede-n ziua cea de mâine,
altceva, ce-i mai rămâne?
Anii trec precum o ploaie
când aleg grâul din paie,
când iscoditor sărmanii
perindând în minte anii
caută în curcubeu o culoare,
care, le-ar face doar o favoare,
să trăiască şi ei bine,
să aibă măcar de-o pâine.
Grâul lor şi munca tot,
trudesc până cad în bot,
dar ca plată, din ambarul boieresc
de-o colivă ei primesc.
Plânge lumea-n cimitire
gustând din grâul cu miere,
plâng sărmanii de durere
pierzând zilnic pe cei dragi,
plâng ajunşi cu toţi iobagi
din mila celor cârmuitori,
care se cred mari valori.
Unul vine, altul pleacă,
promiţând cu toţii dacă…
În atare hărţuire
liberalii vor unire,
zurbagii democraţi
de business preocupaţi,
aruncaţi în alertaţii
au dat-o pe declaraţii,
comuniştii detronaţi
privesc cum pretinşii fraţi
se atacă reciproc
împroşcând pară şi foc
peste pătimitul plai
cândva ungheraş de rai.
Doamne, (auzi pretutindeni)
nu uita de cei mireni
care doar din milostenii
îşi duc traiul în vedenii
când boierii răsfăţaţi
se prefac că-s democraţi.
În lupta pentru putere
plânge ţara de durere,
lacrimile-au inundat
plaiul nostru-n lung şi-n lat,
iar formata viitură
trecând peste bătătură
de la Cernăuţi la vale
a lăsat doar dor şi jale.
Când, (se-ntreabă fiecare)
va veni ziua cea mare,
să scoatem din curţi nămolul,
să ne curăţim ocolul
de boierii hrăpăreţi
ajunşi prin noi logofeţi?
Frunză verde lăcrimioară,
iarăşi rău şi iarăşi vară,
se fac de-acu douăzeci,
prin urmare şi-aşa deci
nu mai e timp de pierdut,
s-o luăm de la-nceput.
Doamne Sfinte, iarăşi vară,
sărmănica noastră ţară.

11 iulie 2011



1 Comentarii

  • de oberinde

    Frumoase idei,transpuse cu arta in text.Sincere felicitari


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!