Povestea unui căţel părăsit

Autor: AmmA, (02/08/2011 - 10:35)

Stăpânul m-a pus într-un sac;
Vă spun m-apucă plânsul...
Dar oare nu-i mai sunt pe plac-
S-au ce o fi cu dânsul?

Şi unde mergem amândoi
Aşa grăbiţi noi, oare...
Iar caii aleargă într-un trap
Cu spume pe spinare.

Deodată, caii s-au oprit ;
Stăpânu- aici mă lasă,
Dar eu sunt singur ,părăsit
Şi nu ştiu drumu acasă.

Mă uit în zare, după cai,
Căruţa...nu se vede,
Dar uite-o casă vreau să intru
-Aicea cine şede?

Mă uit la gard, dar m-a simţit
Şi-ncepe ca să latre...
-Primeşte-mă, că-s părăsit,
Unde-o să dorm la noapte?

Primeşte-mă, că poate tu ,
În curtea asta mare,
Mai ai nevoie de un căţel
Nu-ţi cer decât mâncare.

Stăpâna, dacă m-o vedea
Poate i-o părea bine,
Primeşte-mă nu mă lătra
Că-i loc şi pentru mine.

-Nu poţi să stai aici , de vrei,
Mai du-te vezi mai bine,
Căci noi aicea suntem trei,
Nu-i loc şi pentru tine.

Dar un’ să plec, că e târziu
Şi nu-mi găsesc stăpânul...
Ce crudă-i soarta cu-n căţel ,
Ce crud mi-a fost destinul,

Doar pentru c-am înbătrânit
S-a întrecut cu gluma...
Doar toată viaţa l-am iubit
Şi-l mai iubesc şi acuma.

Alerg pe străzi şi s-a -noptat
Alerg şi nici nu-mi pasă...
Căci eu sânt singur ,părăsit,
Şi nu ştiu drumu -acasă...

• 9 commentarii
• Tema: Poezii despre Animale