Pastorala
Autor: Unactorgrabit, (19/08/2011 - 15:38)
mie dor de vechea casă ,de prispă,de izvor
şi de bunica-n poartă,de rândunici şi fluturi
mie dor de transhumanţă când cerbii sunt în ruturi
să stau dormind în câmpuri iubite,cu mohor
Mi-e dor de regăsire,de paşi-mi printre frunze
să simt cum timpul este neimportant în zile,
să îmi alin privirea cu ciutele agile
să rup realitatea de..... viziuni obtuze.
Mi-e dor de inocenţa pădurilor de verde
în care ţipăt dulce ecoul se aude,
de picături de sevă din ceruri să mă ude
iar nostalgii albastre...pe gânduri mă desmierde.
Mi-e dor de dorul tău melancolie fată,
să-mi spăl intrun pârau cu apă vie gândul,
pe gât şi coapse pururi să ne aline vântul,
să-ne privim în ochi...cu faţa-nbujorata
Si la sfârşit de doruri să hoinărim de mână,
cunună-n cerul magic se vadă curcubee,
dansând pe rug de mure ameţitor c-o fee
culcându-mă pe tine....amurg plăpând cadână.
- 7 commentarii
- Tema: Poezii despre Natură
