Codrul
Autor: Demoninger, (19/08/2011 - 15:48)
Codrul plin de triluri multe
Cine ştie să-l asculte?
Cine ştie pentru cine
Cîntă în nemărginire.
Cîntă omul să-l audă
Dar nu-i nimeni să-l asculte.
Ce frumos şi elegant
E palatul colorat,
Plin de-o lume minunată
Ce de om, e scuturată.
Codrul plînge-ndurerat
Că-i distrus, nepreţuit,
Că i-i soarta duşmănoasă
Fericire nu-i urseşte.
Cum se poate ca să fie!
Distrusă, marea-i măreţie.
Frumuseţea ce o are
N-are-n lume-asemănare,
El e regele naturii
Ce-a vrăjit miraculos,
Lumea-ntreagă prin magie.
Şi cu toate-aceste rele
Timpul trece, timpul vine
Omul este trecător,
Doar codrul nemuritor.
- 5 commentarii
- Tema: Poezii despre Natură
