Caii din pădurea Letea
Autor: anotherme, (19/08/2011 - 18:18)
Erau din neam de îngeri, veneau ca din poveste,
prin luminişuri parcă mai scânteiau uşor
şi aruncarăm laţul rânjind şi fără veste
noi am decis că soarta le e la abator.
De ei ne este foame, sau ne-nteţeşte setea,
de-al lor galop lunatic, scrâşnet sub roţi de tir…
Pleacă încet, în stoluri, cai din pădurea Letea
şi lasă-n urmă greaţă şi-al sângelui delir.
Coamele lor de aer nu se mai văd prin ceţuri,
cambrarea lor de Pegas o-nconvoiem sub bici,
zăbale şiroinde au astăzi mai mari preţuri
şi ochi de deznădejde, în hăuri mari de frici.
Am hotărât ca trupuri ce încă poartă-n spate
lumină de departe, de peste loc şi timp,
să fie-nchise-n ţiple, salam de calitate,
să le luăm şi trapul, măcel să dăm la schimb.
Azi, oare ne e sete, sau ne-nteţeşte-o foame
de-o ultimă zvâcnire, de-un tragic nechezat?
Ei sunt pe drumuri grele, umile telegrame
cum că şi ea, pădurea, în lume a plecat.
- 14 commentarii
- Tema: Poezii despre Animale
