Raiad


Spune lumea că există
viaţă chiar şi după moarte
Că există rai şi iad
După moarte ,înviere

Cine intră nu se-ntoarce
din tărîmul după moarte
Şi rămîne veşnic, poate...
Însă sunt minuni se ştie.

Şi rămîne doar să spere
Ca să poată să-i deschidă;
Ochii lui închişi de moarte
Ochii săi deschişi de viaţă.

A venit ca o fecioară!
Ca un înger să-l învie
cu o lacrimă-a iubirii
cu o rază a privirii.

Să-i învie-a lui dorinţă!
De-a trăi şi îndrăgi;
De-a trăi cu ea-lui viaţă
Ea-şi doreşte-a se-mplini.

De căldură ochi lucesc
Sunt naivi, şi-ncrezători;
Ochii unei dulci fiinţe
O copilă-n chip divin.

Ochii lui strălucitori
Se deschid, atît de rece
Parcă-ar vrea, să o îngheţe!
Parcă-ar vrea să o rănească

cu privirea şi cu gîndul
de distrugere-a speranţei,
de distrugere-a iubirii
ce o poartă pentru el.

S-a trezit din somnul morţii
mortul în adîncul nopţii,
Sufletul rătăcitor a ieşit...
din ceaţa lumii de dincolo.

În jur, e linişte şi armonie
şi viaţa n-are moarte
căci moartea n-are viaţă.
Există doar iubirea

Ce moarte-a biruit
Unde e iubirea,există-ndrăgostiţi
Îndrăgostiţii unde-s, există fericire
Acolo moartea nu-i.

Dar mult, e prea frumos!
Acest rai ideal, pentru a fi real;
Căci el nu o iubeşte
şi inima-i răneşte.

Şi moartea stă să-l ieie
Aşteaptă viaţa lui să treacă,
Iar el, trist şi-ngîndurat
în faptul vieţii, se apropie de ea.

- Timpul meu se scurge ,trece
Poate, poate dac-ar fi;
viaţa pe pămînt eternă
m-aş întoarce-atunci la tine.

Aş încerca să te-ndrăgesc
dar mă trec, şi viaţa
mi se stinge-ncetişor
ţine-o clipă! ce folos?

Nici să te-ndrăgesc nu pot
Nici ca să te uit nu pot.
- Dar ea este! –oare-i orb?
Ce? Nu simţi viaţa-n mişcare,

Cum de nu-ţi vine să crezi?
Doar cu ea, exist şi eu!
Viaţa fiva-ntotdeauna
doar tu, să rămîi aici.

- Nuu, ea pleacă, se termină
Se sfîrşeşte, se destramă
Numai tu rămîi o floare
dulce şi îmbietoare.

Dar nu pot ca să rămîn,
Celălalt tărîm mă cheamă
- Oo! Dar nu se poate, viaţa!
ne-a adus pe-acest tărîm.

Dacă pleci, şi eu plecavoi!
Merg cu tine în infern.
- Nuu,nici gînd, tu! Niciodată
Vei rămîne-aici, tu iadul nu ştii...

Că nu are fericire!
are doar, durere multă!
Şi-ntuneric ce-ţi pătrunde
în tot corpul şi în suflet.
- Lumea care o descrii
Nu există, vin din ea!
Fericire şi iubire
veşnic domină în ea.

Ce-ai descris, e ireal!
Cînd dormeai un vis a fost,
Moartea nu-i atît de crudă
precum crezi că este ea.

Şi spre-ntinsele cîmpii
ale celuilalt tărîm
Întîi el, şi apoi ea
Pleacă, ochii lor închid.

Şi iată din clipă-n clipă
Raiul prinde a vedea,
Doar, ea se arde-n flăcări!
Ce i-i ard întregu-i suflet,

Întunericul o-ngheaţă
şi în beznă-o adînceşte!
Doar rămîne cu iubirea
Singură în chinul veşnic.

Mişcarea e pretutindeni
şi întotdeauna veşnic,
Viaţa n-are moarte fiindcă
moartea n-are viaţă.





5 Comentarii

  • de ilieF

    Sunt trist pentru că plâng,sau plâng pentru că sunt trist?!
    Ce mai contează?!...


  • Avatar of anothermede anotherme

    Orfeu şi Euridice? Mă, bebe, mă!...


  • Avatar of Demoningerde Demoninger

    Ilie, aluzia ta ma amuzat...


  • Avatar of Demoningerde Demoninger

    Hîmm interesant,acum am recitit orfeu şi euridice, defapt o citisem cînd aveam 9-10 ani, peatunci îmi plăceau poveştile. Dar nu , poemul nu are la bază idei de la această poveste. L-am creeat după ce am creeat un alt poem Demoninger şi dorind să continui în acelaş stil, l-am scris pe ăsta. Demoninger o să-l postez mai pe urmă că e mult de scris...


  • de zaxa

    mi-a placut. bravo!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!