Zdrenţe din destin

Autor: lupusvetlana09, (11/09/2011 - 17:37)

Spre tine-o vară-ntreagă-am tot fugit
destinul transformând treptat în zdrenţe,
amurgu-n firea mea am amăgit
şi-am încuiat valiza cu poveţe.

Uitând de episodul din final,
cortina coborâi la repezeală,
am şters decorul devenit banal,
pornii să ţes act nou fără urzeală.

În flacăra prelinsă din cuvânt
m-am cufundat ca-n labirint de vise-
o aşchie pe val purtat de vânt
prin mare de dorinţe nedecise.

Dar scena ta e pentru un actor,
în sală eu- cu rolul de paiaţă
pitită-n umbra unui proiector
adun destinul zdreanţă lângă zdreanţă.

Comentarii (5)

A scris lyxa la 11/09/2011 - 20:24:16

El mai este inca actor,
Ecoul,
Iti da momente de inspiratie, din propria durere.

Tu, Sveltana, mai ramii regizor, pina la un alt spectacol cu un alt final,
Ne banal,
Cu un alt decor.
------------------------------------
Iar noi, ceilalti, raminem in continuare,
Fidelii si cumintii tai spectatori.

A scris yannis la 11/09/2011 - 21:18:57

Si peste versurile dvs sa nu cada niciodata cortina, sa aplaudam mereu dupa fiecare spectacol de cuvinte. Sincere Felicitari!

A scris bodleu1952 la 12/09/2011 - 17:03:30

pitită-n umbra unui proiector
adun destinul zdreanţă lângă zdreanţă.
... Poate ajunge pe la tine al meu dor,
Pe stropi de rouă în dimineaţă...
Copleşitor!

A scris zaxa la 13/09/2011 - 22:28:14

e superba. felicitari!

A scris Leona la 06/10/2011 - 22:34:51

Ah, demult mi-era dor să citesc ceva atât de conturat.
Felicitări!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!