Doar doi
Autor: maryan_na, (18/09/2011 - 22:36)
Ea. Mereu strictă și ordonată în toate,
Grațioasă ca o pisică și ochii vicleni
Și-a vândut sufletul, visele par a fi uitate
În păr anii au lăsat albele troieni...
El. Atât de elegant și-un pic mai neglijent
Cu-n zâmbet fin pe buzele-npietrite
Un ochi mai jucauș, unul mai atent
Iubirea-n a tot șters durerile-npânzite.
Ea. Trece cu vederea greșelile- o mie
Prea blajin îi e sufletul să fie supărat
Afară, în casă, la bucătărie,
Trece prin toate cu un greu oftat.
El. Des plecat cu trupu-n depărtare
Cu toate astea căldura lui e-aici
Noaptea-și sărută puii de culcare,
Având o poza de când erau mai mici.
Ea. Greul casei îl duce în spinare
Să-și crească puii mari, de ajutor
Nu a primit vreo diplomă de-onoare
Doar și-a instruit copii pentru zbor.
El. Vine-ncărunțit, ș-aprinde o țigară
Tăcut pare a fi, cu gându-n depărtare
Capul-i plecat în fața timpului ce zboară
Și doar copii îi mai aduc o alinare.
Ea. Nu mai poate coase, și fusul la pierdut
Ochii sunt mai triști, albastrul pare șters
Câte griji cât au fost mici ea a avut
Și pleacă toți când copii cresc.
Ea prea naivă așteaptă: poate vin;
Sâmbătă iar a copt plăcinte
El gata e s-aduca ș-un pahar cu vin
Ei n-au venit, iar soarele asfinte...
- 5 commentarii
- Tema: Poezii despre Familie
