Două căprioare

Autor: dragom_bv, (11/10/2011 - 10:09)

Printre frunze adormite,trec în fugă cerbii
Pe-a lor urme însângerate,zboară în aer corbii
Din a voastră rană,în picături se scurge
Câini-n urma voastră,ling al vostru sânge.

După voi se ţin şi două căprioare
Săracele n-au aripi!deasupra ca să zboare
Căci inima lor bate,în trupul speriat
Dar de ce să moară,că n-au nici un păcat.

Să zboare să se ducă,dincolo de mare
Să nu mai poată trece,câinii pe picioare
Picioarele ascuţite deschid a lor compas
De le-ar lăsa din fugă,măcar un sfert de ceas.

Vânători cu puşca şi imima de piatră
Ca lupii dupa carne,prada o aşteaptă
Când cerbul mare vede!căprioara plânge
Dar glonţul intră-n carne şi trupul pică-n sânge.

Comentarii (2)

A scris ionzubco la 11/10/2011 - 13:09:48

”Glontul intra-n carne” - mi-e greu sa-mi imaginez asta...dar, oricum e frumos!

A scris zaxa la 13/10/2011 - 09:44:02

e frumoasa. bravo!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!