Demoninger ( lectură plăcută tuturor )

Avatar of Demoningerde Demoninger în Poezii de Dragoste 5 comentarii

Sus de sus pe bolta-abastră
noaptea luna se arată
Şi plutind prin tot văzduhul
luminează cu fiori.

Calcă flori şi iarba moale
Calcă viaţa sub picioare
Fără a strivi nimica
Dulcea, magica fecioară.

Ochii ei, atîta viaţă,
Dar atît de tristă pare
Şi atît de interzisă, înger
este-a sa fiinţă pentru el.

Şi cît e de frumoasă
Ah, cît de dragă-i este
Însă-i interzis,
să i-se arate nu se poate
El atît opus îi este.

El un demon, ea fecioară
Doar admiră-n depărtare
Blînda, calda ei făptură
Care pleacă, se topeşte-n zare

I-se taie răsuflarea, inima i-se opreşte!
Ce să facă, să se-arate?
Ce să-i spuie ? - o iubeşte!
Calcă totul în picioare!

Zboară-n faţă-i se arată
Cu un chip de diavol, arde
Arde-ngheaţă şi striveşte
Ceia ce ea nu răneşte.

Chipul lui e infernal
Cît oribil şi sinistru
Diabolic se distruge
Tot ce vede simte-aude

Ce distruge, ea tot vede!
Ce el face îi displace căci el,
Calcă şi striveşte floarea
Pe care o iubeşte.

Inima pe ea o doare
Ce i-i drag, el veştejeşte
Cum să poată să-l iubească
Dacă el, un demon este!

- Ce doreşti ? - i-se-adresează
Ochii capul el îşi pleacă
-De ce sfarmi ce mie-mi place!
De ce, ce rău ţi-am făcut ?

În pămînt ar vrea să intre
Ştie că e vinovat, că a rănito!
Cum să-i spuie că n-a vrut?
Cum să-i spuie c-o iubeşte!

Cum să-nceapă să-i vorbească
Fără a distruge totul, îşi doreşte
Să-l asculte, să-nţeleagă c-o iubeşte!
Căci fiinţa sa distruge şi nu el.

Dar degeaba a sa trudă
Demon înger nu se poate
Împreună ei să fie
Despărţiţi şi zi şi noapte.

Chiar de-ar fi să i-i vorbească
Ei vor fi întotdeauna, noaptea!
El un demon, ea fecioară, ziua!
El un înger ea un diavol.

Alte chipuri ziua noaptea
Se-ntîlnesc nu se cunosc,
Ea iubeşte-un înger ziua
Noaptea o fecioară el.

Luna soarele revarsă raze,
De lumină rece caldă
Să se vadă două umbre
de pe cer străluce luna.

Prima tristă i-i şopteşte
Celeilalte c-o iubeşte
Ea nici ştie ce să facă
Să-l asculte, sau să plece.

El de mînă-o luă ţinîndo
Şi o roagă, să nu plece!
Ea la el tăcut priveşte
Un pic tristă, i-i vorbeşte:

-N-am ceţi spune, singur ştii !
Eu pe tine, nu te pot iubi!
Nu-ncerca degeaba, n-o să te-ndrăgesc
Doar eu sunt un înger, iar tu, demon eşti!

Însă nu o înţelege, o iubeşte
Noapte-n noapte tot mai mult,
Însă noaptea se sfîrşeşte
Luînd cu ea umbra ce arde.

Sus de sus pe bolta-abastră
Ziua, soarele se-arată
Şi plutind prin tot văzduhul
Gingaş totul încălzeşte.

Numai ea, un demon arde
Rece-ngheaţă totu-n cale,
Îl zăreşte-n depărtare
Luminează-n alb, angelic

Îngeresc şi pur i-i chipul
Îl iubeşte, îl doreşte
Însă ea distruge totul
Ceia ce el, îndrăgeşte.

Şi demonică-i se-arată
Capu-apleacă, ochii închide
Şi încet deeabia se-aude,
Ea i-i spune întrebîndul:

- Te iubesc înger ceresc
Ai putea să mă-ndrăgeşti ?
- Cum doar tu distrugi, ce eu iubesc!
- Ce să fac ca să mă ierţi ?

-Nuştiu, eu nu te iubesc
De ce nu mă laşi în pace,
Eu pe alta o iubesc
Cred c-ar trebui să pleci.

- Cum să plec, doar te iubesc !
Fără tine nu trăiesc
decît clipe de durere
decît cruda suferinţă.

Inima mă doare, inima te cere !
Vreau să-mi fii alături, vreau...
Te rog ! nu-mi cere să plec
Fără tine, n-o să pot trăi!

-De ce nu-nţelegi, că nu te iubesc
O altă făptură eu am îndrăgit
Degeaba te chinui, fără nici un sens
N-o să te-ndrăgesc, bine-ar fi să pleci.

Ea tristă-l priveşte se îndepărtează
Luînd cu ea amoru-nfipt
de suliţa respingerii
Doar speranţa ea rămîne.

Ziua toată trece lăsînd locul nopţii
Astă dată luna pe ei îi găseşte
Lîng-o apă lină, ce voios se scurge
Un izvor de apă, pură cristalină.

Se aude-n noapte, susur de izvor
Se aude-n noapte, murmur de amor
Împrejur lumină stelele lucesc
Numai el suspină - Ce să ii vorbesc !

O priveşte-n zare el din depărtare
Mult o îndrăgeşte, prea mult o iubeşte !
Nu vrea, n-o să poată nicicînd părăsi,
Vitregă ţii soarta dacă demon eşti.

Vitregă i-i soarta demon este el
Doare mult şi tare suferinţa sa
Fierbe clocoteşte dragostea în el
Ea nu ştie cine-i , înger este el.

El la ea visează, ea la el gîndeşte
Luna străluceşte, susură izvorul
Doare, chin e dorul !
Către ea el pleacă.

Sus din cer el se revarsă
rîu de flăcări şi de gheaţă
Se revarsă peste apă, pe izvor
el îl îngheaţă îl evaporă cu totul.

Iară-şi tu, oo nu se poate !
Ce mai vreai, de ce mă chinui ?
Uite ce-ai făcut, nu-i bine
Cum tu vreai să te-ndrăgesc ?

Nu mai ştie ce să facă
Oare blestemat să fie,
Este-atît de aspră-i viaţa
Parcă-i vis, parcă-i coşmar.

Ce atinge se dărîmă, ce gîndeşte
se destramă într-o clipă,
Ce iubeşte îl urăşte
Gustă doar mustrarea ei.

Nu mai cere îndurare
Doar iubit cere să fie !
Nu mai poate, nu mai ştie
Nu mai vrea decît iubire.

O priveşte ca o stană
O-nfioară cu privirea,
Şi cu lacrimi de iubire
El i-i spune a sa durere:

- Stau aici la miez de noapte
Lîngă tine-atît de-aproape !
Şi aş vrea să te cuprind
Dar eşti prea departe, şi nu mă auzi.

Unde-ţi este gîndul ,unde ?
Au nu vezi cît sufer oare !
- Ai uitat că ieşti un demon !!
Pleacă, nu vreau să tevăd.

Eu cît voi trăi, o altă fiinţă
voi iubi mereu, nu te voi iubi
Pentru ce mă chinui,
Doar ţi-am spus să pleci.

- Dacă ce tu spui, este-adevărat
Spune-atunci, de ce eşti tristă
Unde îţi este iubitul, unde ?
Unde este el, de ce nu-i alături ?

Să te fericească, tristă să nu fii
Să te încălzească, mai mult să nu suferi
De ce suferindă te privesc acum !
Eu îţi sunt alături, spune-mi de ce.

Dacă ai fi cu mine
Te voi iubi mereu,
Şi veşnic fericită, vei fi
De ce nu vreai să-ncerci ?

Dacă nu mă crezi
Spune, şi-o să plec,
Chiar dacă mi-e greu
N-o să mă întorc.

Viaţa i-i presoară sare peste răni
Stă la îndoială oare ce s-aleagă ?
Să-i spuie să plece, sau să îl oprească
Inima-i se strînge, oare ce s-aleagă ?

Viaţa-n aşteptare sau în promisiune
Ştie că iubeşte, ştie nu-nţelege
De ce-i aspră soarta , de ce
nu e împreună cu iubitul său ?

Ştie necuprinsul ce ziua se-arată
Vede o fiimţă ca şi ea un diavol,
Necuprinsul vrea care n-o doreşte
Chipul diabolic, cu mult îşi urăşte.

Inima alege, capul doar gîndeşte
Către el priveşte şi-i spune să plece,
Lung şi cu tristeţe semenu-şi petrece
Noaptea chip de înger ziua diabolic.

Soarbe chinul veşnic
Cade-n disperare, în durere mare,
Luna străluceşte drept la orizont
Stelele se sting căzînd pe pămînt.

Timpul să-l oprească şi să le unească
Două lumi în una, pentru totdeauna !
Ce n-ar da să fie, şi el noaptea,
înger ca şi ea, nu diavol !

Astfel sar putea ca să-l îndrăgească
Însă el nu poate, viaţa trece mai departe
Numai a lui viaţă ! s-a oprit pe loc
Fără ea alături nu mai are sens.

Iată se ridică arzîndu-şi amorul
Şi ca vîntul zboară arzînd tot în cale,
Cerul şi pămîntul dacă vrea, le are
Numai fericirea, dragostea nu are.

Timpul se petrece, soarele răsare
Demon înger caută, colo-n depărtare
Peste munţi şi dealuri, peste trei oceane
În pustiu de gheaţă, pe pămîntul arctic

Îngerul îngheaţă, îngerul adoarme,
Munţii ea răstoarnă, cerul tot îl zboară
În sfîrşit ajunge pe pămîntul lui,
De sus îl priveşte, cît de drag i-i este

Dar un pic schimbat e, nu-nţelege ce
Nu mai e la fel, e mai rece-acum,
Nici atenţie nui dă cînd se-apropie de el
Parcă-i mort în chip de înger.

Visul îl cuprinde, pe ea o visează
Îl macină dorul, suferă şi-aici
De ea se desparte ca-n realitate,
Ce-i real sau fals diferenţă n-are.

Simte doar răceala, ce bate afară
Vîntul viscoleşte totul astupînd
Fulg pe fulg se-aşează
Dalb şi rece pare.

Vede cum ea pleacă, zboară şi se duce
I-i aude paşii lîngă el aproape
Este zi sau noapte, este sau nu e
Ceru-i nouri negri că-l va părăsi.

O simte aproape, însă nu o vede
Este singur, singur, în pustietate
Împrejur tot arde şi totul îngheaţă
Tot se simte demon, chiar daca nu e.

Nu-i observă chipul ce stă lîngă el
Vede tot în negru, totul arde-n el
Ea îl ia de mînă, însă el suspină
I-i priveşte chipul este sau nu e ?

Soarele străluce colo sus pe cer
Jos stau două corpuri
tot visînd la ele,
Liniştea pustie glasu o întrerupe:

- Spune-mi cine eşti, spune-mi de exişti
Varsă lacrimi reci, lacrimi de speranţă
- Sunt aici, exist, să plecăm de-aici
Vino-n lumea mea, vom fi fericiţi.

- Unde, care lume ? doar asta există
Plină de durere, suferinţă multă
Dragoste strivită şi iubire mută
Pentru ea nutrită ! asta-i lumea mea.

Dacă tu exişti, atunci eşti un vis
Ca şi ea plecave-i şi o să dispari,
inima-mi rănindu-mi, sufletu-negrindul
Căci nu te-am dorit, şi mult am greşit

cînd ţi-am spus să pleci, căci naiv eram
Dragoste purtam , iubire doream !
Nu înţelegeam fericirea undei
Era mai aproape decît se gîndea.

Îl priveşte cum el cade
Într-o mreajă a amintirii,
Visul iarăşi îl cuprinde
Visul iarăşi îl deţine.

Lîngă el nu o observă
Plînge demonul cu lacrimi !
presărate cu iubire degradată,
Ce să facă s-o asculte ?

Cum să-l scoată din impas !
Cum să-l facă ca să uite,
visul amintire, drumul către el,
Cum să-l readucă în realitate ?

- Ce să-ţi spun ca să te-ntorci
Sunt cu tine, oare, cum
să te fac ca să revii
să mă crezi că sunt aici !

Nu sunt vis, eu chiar exist
Lumea-n care eşti acum,
Cum nu simţi că-i ireală !
Lasă-ţi lumea, vino-aici.

Ce folos, căci el n-aude
Pentru el ea nu există
Singur e departe-n vis,
privind îngerul ce pleacă

Ca o zînă, o regină
Dulce floare mlădioasă,
Înger îndrăgit de el
Centrul, sufletului său .

Se topeşte părăsindul,
Inima rănindu-i
neguros îl face
singur trist şi tace.

Prea multă durere, multă suferinţă
pe el îl cuprinde, pe ea nu o simte
Peste el ea varsă, lacrimi de iubire
Lacrimi de speranţă varsă trupul ei.

Se preling în suflet
Una cîte una, încălzindu-i trupul
Luminîndu-i sufletul, înviind speranţa
La realitate ea îl readuce.

Cu drag o admiră, chipui diabolic
Acum drag i-i este, atunci nu era
Căuta iubirea la un înger
Cînd ea era la demonul ceresc.

Atît fericit este, cum n-a fost niciodată
Dar tot nu ştie cine-i chipul diabolic
Nici ea nu ştie cine-i acest înger
Ce-ngenunchiază plecîndu-şi capul.

-Eu ştiu că ţi-a fost greu
Şi mult prea mult ai suferit,
Însă, te rog ca să mă ierţi
Că doar acum te-am îndrăgit.

Am fost vrăjit, şi am iubit
Am fost respins dezamăgit,
Am suferit şi eu la fel
Cu viaţa fără rost, aş fi murit.

Dar tu-ai putut să mă reînvii
Dînd vieţii mele fără sens,
Un sens de a iubi, de-a fi iubit !
Şi doar cu tine eu sunt fericit.

O-nbrăţişă puternic strîns
Să nu-i mai dea drumul nicicînd,
O sărută înamorat şoptind uşor:
- Deacum noi n-o să ne despartem.

Şi-n flăcări se-aprindeau,
sub sentimentul pasional
al dragostei şi al iubirii
Cuprinşi în marea fericire

Ca două rîuri cad în mare
Unindu-şi forţele lor care,
Formează-un univers comun
De echilibru sufletesc.

Soarele pe cer pluteşte
Cade către orizont,
Se topeşte se topeşte
Ca un bloc de gheaţă-n foc.

Noaptea-nlocueşte ziua
Luna-n mijloc se opreşte,
Admirînd două fiinţe
Ce uimite se privesc.

Şi în farmecul de gheaţă
Se transformă-n demon el,
Însă ea de astă dată, nu e înger !
Ca şi el rămîne demon.

Sub lumina lucitoare
Strălucesc cristale albe,
Vîntul adie uşor, cernînd
Presărînd încet fulgi moi.

Linişte asurzitoare împrejur
De parcă pare tot încremenit,
De parcă timpul s-a oprit,
Şi nu mai e nimic,

Decît cei doi îndrăgostiţi
Şi universul lor de vis,
Unde sunt veşnic fericiţi
Înamoraţi doi Demoningeri.



5 Comentarii

  • Avatar of anothermede anotherme

    "Lasă-ţi lumea ta uitată,
    Mi te dă cu totul mie,
    De ţi-ai da viaţa toată,
    Nime-n lume nu ne ştie."
    - E minescu _
    Demo, drept să-ţi spun, n-am înţeles mare lucru. Erau doi, erau trei la un moment dat... Care era înger, care era demon... care iubea , care se folila... Mi-a plăcut cum s-a terminat în schimb, cu doi Demoningeri, care seamănă mai mult a îngeraşi, cât se dau ei de demonici. Poate ar fi trebuit să-l mai condensezi un pic. Dar nu-i problemă, aştept să apară filmul!


  • Avatar of Demoningerde Demoninger

    Dacă tot ai spus de film, acum lucrez la un scenariu,nuştiu de se va primi dar încerc... denumirea e la fel Demmoninger ,şi cred că voi pune cîteva momente romantice din poem în el.


  • Avatar of Demoningerde Demoninger

    defapt erau doar doi, doar că îşi schimbau chipurile, acest poem l-am scris la 16 ani după clasa 9 şi este bazat pe
    realitate şi vis adică unde e dovada că lumea pe care o ştim nu e un vis al cuiva.


  • Avatar of anothermede anotherme

    Ai văzut fler ce-am avut? Multă baftă, Demo!


  • Avatar of anothermede anotherme

    Aoleo! Metempsihoză... în filozofie, m-ai pierdut. Treaba aia cu lumea şi cu visul cuiva, mi-au adus în faţa ochilor numai sărmani Dionişi, numai avatari ai faraonului Tla... Ai citit sigur proza lui...


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!