Cu bunelul la cosit...

Autor: AmmA, (21/10/2011 - 22:03)

Noaptea , nu ar vrea să plece,somnoroasă e și luna,
Și timite la culcare stele, una câte una...
Răsăritul ne dă veste ,e senin şi va fi soare,
Pregătim ziua de muncă, cosim iarba în ponoare.
Într-o traistă pun cu grija, bucate-n prosop de in,
Pun și cofa pentru apă,și un ulcioraș cu vin.
În cofiţă apa-i bună, ține proaspătă şi-i dulce...
Pe cărare, la amiază ,nepoțelul o aduce.
La căruţă punem caii,și-apoi furca,grebla,coasa,
Facem cruce ,,Doamne ajută’’, în câmp iarba-i ca matasa.
Coasa taie adânc și lasă un miros de iarbă crudă,
În crâng cântă păsărele, prin ponoare mieii zburdă.
Soarele, pe cer , tot urcă, vântul freamătă ușor,
Fruntea-i plină de sudoare, dar cositului dăm zor.
La amiază e căldură, stăm la umbră la căruţă,
Pe ștergar de in pun masa ,și bem apă din cofiţă.
Sus pe cer o cicârlie, cântă dulce, cânt de vară,
Când hulpavă coasa taie ,făcând brazdă-n otăvioară.
Nepoțelul, vesel zburdă după fluturi,după flori,
Soarele se prinde-n joacă,și se-ascunde după nori.
Ziua trece liniștită ,seara ne intoarcem in sat,
Soarele-i dus să se culce , pe câmp, noapte s-a lăsat.
Mâine, iar de dimineaţă,cu, cofiţa şi cu coasa,
Petrecem ziua’n ponoare ,cosim iarba ca matasa...

• 7 commentarii
• Tema: Poezii de Vară