Dar tu, dar eu...

Autor: IngerDecupat, (27/10/2011 - 00:22)

tu miroaseai
a inger cu tei in plete
si-aveai de ureche
atarnat pamantul.

purtai in mana mica
de copil...
totul.

eu devenisem zeul,
mizantropul
ce se hranea cu oaneni
din ura si iubire.
eu devenisem orbul
care manca lumina
simtindu-i gustul
de floare vie


eu devenisem mortul
si sudul si nordul
dar tu erai cuvantul

Comentarii (3)

A scris Anatolie la 27/10/2011 - 08:50:05

eu devenisem mortul
si sudul si nordul
dar tu erai cuvantul

A scris suri la 31/10/2011 - 22:22:58

minunată poezie...

A scris zaxa la 03/11/2011 - 01:59:52

e superba. bravo!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!