Furtuna
Autor: ovidiub, (07/11/2011 - 08:15)
E seară! Şi-i tristă, şi-i plânsă cu ploi,
Pe uliţi băltoace se cască-n noroi;
Bulbuci se salvează lipindu-se lanţ
La capăt de poduri, în laturi de şanţ.
Puhoaie curg repezi muşcând din pământ;
Îşi scutură coama pădurea în vânt
Şi freamătă cerul de nori cenuşii;
Un fulger stârneşte rumoare prin vii.
În turla bisericii sună un clopot;
Copita-şi afundă al stropilor tropot;
Vâltoarea se-ncurcă în gardul grădinii;
Se prind a se bate-ntre ei mărăcinii.
Pitită, căţeaua îşi geme de frig
Şi doar se zburleşte atunci când o strig.
Abia mă aude prin perdele de ploi -
Distanţa-i fatală! Şi-o ştim amândoi.
Dă semne din coadă că nu s-a sfârşit -
Răspunde chemării cu scurt mârâit,
Îşi linge boticul stropit cu noroi
Şi calm îl îndeasă în blană, apoi.
Vezi vrăbiile strânse sub streaşini cum tac,
Culcate devreme, topite-n iatac;
Din vârfuri de aripi tresar uneori
Când tunetul scapă acustic din nori.
Şi plouă! E bine şi rău, deopotrivă,
Rafale de vânt se pornesc în derivă;
În beznă cade iluminatul stradal -
Se trage cortina! Scad voci pe fundal...
- 8 commentarii
- Tema: Poezii despre Natură
