Destul!
Autor: anotherme, (09/11/2011 - 22:30)
Pe pleoape ţi se lasă o ceaţă stacojie
şi numai alcoolul îţi este amic,
nu este viaţa ta ce-ar fi putut să fie?
Paharul îl strângi... „Şi, ce? Nu-i nimic!
De mâine-am să arăt lumii de ce sunt în stare,
de mâine-am s-arăt vieţii cine-aş putesa să fiu,
de mâine...” şi alcoolul te-nvăluie mai tare
şi parcă niciodată nu te-ai simţit mai viu.
Sclipeşti între alţii la fel ca şi tine,
e larmă şi fum, ţi-e trupul uşor,
respect îţi conferă paharele pline,
un gând dinspre casă e-o umbră de nor.
Târziu e... localul se-nchide-n protestele tale,
barmanu-ţi deschide o uşă spre drum
şi pleci bâiguind... ideile goale
se pierd cu-al ţigării molatic, trist fum.
Acasă, nevasta aşteaptă tăcută,
tu dai s-o uimeşti c-o vorbă de duh,
dar ea se întoarce, nelinişte mută,
prozaic prăvale seninu-ţi văzduh.
Şi n-auzi decât: „Şi ce facem mâine,
când leafa-ai lăsat-o pe toată la bar?
Avem de plătit gaze, ne trebuie pâine...”
Nu-ţi ştie valoarea, nu ştie-al tău har,
ci doar să se plângă de traiul din casă,
doar să se consume un pic câte-n pic,
e-aşa de anostă, nu mai e frumoasă
şi tot ea te vede ca pe un nimic...
şi-atunci, o frustrare te-apasă fierbinte,
ea nu te respectă, ca prietenii tăi,
dar tu eşti bărbat şi vrei s-o-nveţi minte
şi mâna ridici, cu ochi reci şi răi...
Stop-cadru! Opriţi secvenţa aceasta,
priviţi la copilul din colţ, care plânge,
e timpul să spunem ceva despre asta,
ceva să schimbăm, durerea AJUNGE!
http://www.youtube.com/watch?v=vhVtNpbXy7s
- 12 commentarii
- Tema: Poezii despre Familie
