Ultima moarte!
Autor: Adrian92, (12/11/2011 - 12:29)
Prin ultima moarte, voi trece de nori,
voi ţine Tomnatecu-n mâini – amândouă;
mi-oi marunti prin sita aspidă cuvântul,
sub şleampătul icnet să zâmbească pământul.
Nevoile infirme pe ceţuri le-oi vinde,
sub ultima moarte, mărturisiri voi aprinde;
prin osul de căntec auzul să-mi treacă -
şi noaptea, şi ziua, de-i lume, petreacă.
Esentă de treflă mă gâdilă tot mai rece,
silaba-n silabă contiguu tot mereu va trece;
la ţâţele morţii se umilesc din nou anii,
mă spală vibraţii de turmele stranii.
Păianjenii-n trudă pronunta atitudini,
lumina revarsă pe zări finitudini;
azi, mirosul minciunii se caţără-n sine,
prin ultima moarte, mă despart de mine
- 3 commentarii
- Tema: Poezii de Despărţire
