Cocoșul

Autor: manim, (25/11/2011 - 20:25)

Soarele zburdalnic peste deal trecu,
Noapte vălul ei de stele lin îl desfăcu.
Coștereața este plină, un cocoș cînta,
Din visul găinușelor viermii speria.

Pe la miezul nopții se ivi cu-n gînd
Sîngeros si groaznic, un dihore flămînd.
Găinile văzîndu-l îl rîdeau în hor,
Dihorele n-are aripi, deci e tîrîtor.

N-are cum s-ajungă sus tocmai la schele,
Îl va prinde ziua, tot privind la ele.
Patrupedul însă degeaba n-a venit,
Știe el secretul ce s-ascunde-n vînt.

Corpu-ntreg îl încordează, coada o struni,
Ș-asemeni unui tunet, năpraznic se beși.
Ca perele răscoapte găinile tot cad,
Rămîne sus cocoșul, răcit, cu nasul înfundat.

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!