Fata de negură
Autor: anotherme, (28/11/2011 - 22:10)
Nu pot să te întrezăresc nicicum,
sub pleoape îşi fac drum păsări sihastre,
nu mai am punţi spre tine şi nici drum,
s-a terminat sezonul nunţii noastre.
Nici nu mai ştiu dacă mi-ai fost noroc
sau tragedie scrisă într-o doară,
că nunta noastră n-a avut soroc
şi vântul a venit ca să te ceară.
Când ai plecat, ştiai că n-ai să vii
prin poarta-mi scârţâind a prevestire,
că te-ai gătit cu voalul cel mai gri
ce-l pregătisei de sărbătorire
şi ai luat cu tine chiar şi valsul
miresei unei nunţi care n-a fost,
lăsându-mă pe mine în balansul
acelei porţi deschise fără rost.
Cum aş mai fi ştiut să pun pe note
tristeţea fugii tale, bunăoară
şi cine-ar fi crezut un Don Quijote
ce şi-a ucis şi cea din urmă moară?
Zadarnic aş mai răscoli pământul,
că nu mai sunt nici drumuri şi nici punţi,
de când ales-ai să te iei cu vântul
şi aţi fugit şi v-aţi ascuns în munţi.
În noaptea asta-am să mă-mbăt cu zarea,
ca amintirea ta să nu mă-mbie
şi să nu-mi pară că-ţi aud chemarea,
fată de neguri, toamna mea târzie.
- 13 commentarii
- Tema: Poezii de Toamnă
