Pescarii

Autor: dragom_bv, (06/12/2011 - 10:24)

Pe cerul cu stele şi prin valurii mari
Într-o barcă mică,stăteau doi pescari
Şi pe întinsul apei, abia că au sosit
Cu mrejele lor rupte, cu chipul părăsit.

Mrejele le aruncă şi marea se odihneşte
Dar marea îi ascultă şi încet, ea, se trezeşte
Le poartă încet, de grijă, ca prietenul aproape
De furtună cu valurii, ea luptă, ca să-i scape.

Când luna se înalţă şi norii sunt departe
Până ajung la mal, o noapte-i mai desparte
Şi noaptea,vântul rece, simţi barca cum se crapă!
Se scutură de frig, şi valurile în apă.

Vântul în depărtare, cu norii grei, uscaţi
Se zbate ca un şarpe cu ochii mari, turbaţi
Marea val ridică, ca vântul să nu treacă
Dar vântul sparge valul, ce cade peste barcă.

Şi barca se răstoarnă, în adânc, de ape
Înecaţi pescarii, doar marea să-i mai scape
Nu peştii vor fi hrană, pescarilor căzuţi
O tu mare neagră! Acum, pe cine ajuţi?

• 0 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură