Amorul pierit


Sîngele îmi sună sec în creier-
e goală cutia sau eu am murit?
Şi parcă în lume sunt greier
Ce-şi strigă în noapte amorul pierit.
În camera goală-mi aleargă iubirea,
Nu-i loc în lume de mine şi ea,
Deci moară şi ea, şi-amintirea
şi tot ce-n trecut mă poate chema.
Şi dulcele strop de sînge-nchegat
ce-adînc şi tîrziu în noi s-a lăsat
în marmură fie pe veci îngropat,
Să creadă toţi că eu team uitat.
În taină voi şti amintirea să-ţi sfinţesc,
Cu gînd chinuit în noapte să te găsesc,
În gene cu sărutări să-ţi presor neaua,
Să-ţi las al meu parfum, să-ţi trag perdeaua.
Tresărind vei crede-n visul
ce realitate-a fost,
Şi-n minte iar va sta cuprinsul
suflării reci, fără de rost.
Iar eu din depărtări albastre
voi zice "nu" durerii noastre,
Şi din restartul permanent
voi coborî din nou atent.



3 Comentarii

  • de Anatolie

    Şi din restartul permanent
    voi coborî din nou atent.


  • Avatar of morbidide morbidi

    Minunata poezie!!! Felicitari!


  • Avatar of C-RISde C-RIS

    poezia e fain,bravo!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!