Sărutul ineluctabil

Autor: labic, (13/12/2011 - 11:05)

Se frînge toamna-n două
şi rece, istovită
încearcă iar să plouă
cu frunză ameţită.

Şi nimeni nu mai trece,
pe uliţă deşartă
căci umbra toamnei, rece,
în două este spartă.

În dungi de ceaţă rară
pădurea se frămîntă,
cu verdele de vară
doar visul şi-l alintă.

E-n foşnetul căderii
un fel de moleşeală
cînd ochii trişti, ai serii,
mai plouă frunză goală...

Rapace, noaptea-aşterne
pe toamna suferindă
şi peste buruiene
o iarnă rătăcindă.

Un fulg, razant atinge
a frunzei, buze pale,
şi-n hăul lor se stinge,
de-i face Iernii cale...

Comentarii (3)

A scris suri la 14/12/2011 - 13:32:39

frumoasă poezie, peisaj în versuri

A scris labic la 14/12/2011 - 21:41:20

Multumesc, mai intra..

A scris zaxa la 15/12/2011 - 09:27:22

e foarte frumoasa. felicitari!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!