Gîndul unui deputat, sau cînd un deputat nu poate gîndi ce spune

Autor: labic, (14/12/2011 - 10:14)

Stau pe gînduri
ele, rînduri,
curg prin geam,
se ţin de ram,
ca o frunză,
un cercel,
îmi e gîndul
mititel...
Fără mine,
de scindare,
nu cumva-i
e frică oare?..
Cine ştie să-l audă
cînd cu mintea
nu e rudă?
N-are vorbe
mari de spus,
dar se vrea la masă pus
şi-i atît de rămolit
nici nu ştiu cum
l-am gîndit...
Vai, să-l fi pus
pe hîrtie
nu era o avuţie
căci ca el mai sunt o sută
măcar ia, de împrumută,
dar... mi-era o amintire,
de-l citeam ca pe-psaltire...
Dar, să vezi, ce tămbălau,
cînd în glas
strigat-am eu
mititelul gîndul meu!...

Am nevoie de-un mandat
să-nţeleg ce-am cugetat!

Comentarii (2)

A scris anotherme la 14/12/2011 - 18:53:11

E bună poezia, îmi place cum ai prins bâiguielile acelea şi limbajul de lemn cu care suntem zilnic bombardaţi. Sfârşitul vine ca o cireaşă pe tort, sau ca o bomboană pe colivă ( a cui o mai fi coliva şi de data asta... a lor sau tot a noastră...)

A scris labic la 14/12/2011 - 21:40:39

Multumesc de apreciere..E doar trista contemplare a realitatii

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!