Mare!

Autor: hellotoall, (18/12/2011 - 17:03)

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
Mă auzi cu rag în gura mare?!
AAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!
E iarnă cu ploaie mare, mare!
Pe ascunse stau ocupaţiile contrapuse
cu sensul vieţii.
Cu greşeli, pe care le ştiu doar pereţii.
Continuă, pentru că au fost.
Se zice că au rost,
făcînd parte din experienţă,
dezvoltare.
Să creşti mare!
Am crescut, pot atinge norii;
şi mă apucă fiorii,
cînd mă gîndesc la ea,
la ea, la ea
şi încă una.
De-ar avea ce să-mi spună!
Dar n-are.
Am rămas la fel, călare pe un mînz
alcătuit de veşnica luptă cu moravuri,
pornită din adolescenţă.
Cuprins.
Vine viaţa mare,
eşti matur, nu consumi otrăvuri,
faci mai puţine greşeli.
Dar persistenţa
fenomenelor e una fenomenală,
banală
şi valorificată de gloria celor
plecaţi în ceruri.
Îmi voi scurta părul,
voi îmbărca paltonul
şi nişte pantaloni la dungă...
Voi lăsa otrava.
O voi lăsa!
Sincer!
Da, da!
Cum dracu', cînd nu ştiu care lentilă e concavă
şi de care mai este?..
Da.
Cred în poveste.
Pe neprins de veste
mă veţi prinde,
altfel;
deosebit;
în haine negre...
perfectit de un perete
sau asfalt, pămînt, beton.
E beton, nu?!
Sau iubindu-mă cu o frînghie.
La acel moment - va fi veşnicie.

(scrisă chiar acum şi chiar aici)

• 3 commentarii
• Tema: Poezii de Toamnă