Poveste de Crăciun
Autor: anotherme, (23/12/2011 - 02:01)
„ E noapte sfântă, ce ne-acoperă egal
Sub unic cer, sub unic aşternut,
În faţa Lui, nu este prevăzut un loc regal,
Astăzi ne bucurăm noi toţi, ca la-nceput.”
(Tavi- „ Crăciun sărac”)
Uite, ninge şi ce-mi place,
fulgii tot dau să se joace,
când îmi coboară-n pălmuţe
se transformă în steluţe.
Iarna asta... ce magie,
parcă-i puf de păpădie
şi-aş mai sta cu ea un pic
dacă n-ar fi aşa frig...
Nu v-am zis?... azi sunt bogat
că am fost la colindat,
mi-au dat oameni cunoscuţi
covrigi, mere şi bănuţi
şi mă bucur, că eu mâine
am să duc acasă pâine,
poate s-o însenina
şi biata mămica mea,
care tot plânge de-un timp,
parcă are-n suflet ghimpi
şi în inimă tăciuni
că nu vine Moş Crăciun
că nu ştie-a noastră casă...
Să nu vină, cui îi pasă?
Aş fi vrut, poate să-l văd,
dar de nu, nici nu-i prăpăd,
pe noi dacă nu ne vede,
treaba lui, că tot el pierde
a mamei dulce poveste
despre-un prunc născut în iesle...
Tata-mi stă la căpătâi,
ce cald e-n braţele lui!...
Mama cântă, magii vin,
prin cerul nopţii, senin,
o stea mare luminează,
mama, tata, mă veghează,
parc-adorm şi parcă sunt
chiar eu pruncuţul cel sfânt...
Nu adorm, că-s curios
ce-au adus magii frumos
şi cu gândul meu mă-mpac:
şi Iisus era sărac.
- 13 commentarii
- Tema: Poezii pentru Copii
